Primele experienţe internaute în lumea gay, le-am avut prin clasa a X-a, odată cu descoperirea mirc-ului şi a site-urilor deşucheate pe tematică lgbt. După ce am trecut de faza dial-up şi am făcut istorie pe site-urile porno (atunci cînd plăteam facturile la net cu milioanele şi taikmiu mă strângea de gât de ciudă) am descoperit site-urile de profil aka gaydar & gayromeo simultan cu mesageria yahoo!... m-am întâlnit cu mulţi băieţi şi cu toate acestea sunt dezgustat de această ROTATIVĂ GAY, aceleaşi mării cu alte pălării.. ai toate şansele să dai nas în nas cu cineva pe care l-ai întîlnit acum o săptămână (şi nu ţi-a plăcut), doar pentru că nu-l mai cheamă sweet-angel19 ci hornyboy28. După cum spunea şi MonaLisa de pe gayabout.com toate acestea seamănă cu un uriaş JACKPOT.
Lumea gay are posibilităţi mult mai reduse de dating (pentru cei care nu sunt amatori de parcuri desigur sau alte localuri-lupanare, latrine, terme sexuale & alte shit-uri) decât băieţii sau fetele str8. Mă deranjează şi simt lipsa unei comunităţi adevărate, cu valorile pe care eu le atribui unei comunităţi. Adică nu există (mă refer în Timişoara şi zona vestică a ţării cel puţin) asociaţii, cluburi (care să fie cluburi, nu lupanare repet), şi un feeling autentic de comunitate, de grup. Mi-aş dori să pot să-mi fac prieteni, să găsesc băieţi gay/bi sau str8 cu preocupări comune în problemele lgbt, să ies împreună cu ei prin oraş, să fie un newsletter, forum, kestii din acestea. Singura tentativă care s-a apropiat de acest lucru a fost forumul lui Kenno, care deocamdată văd că este offline. Pur şi simplu suntem la 0 în această regiune, nu avem modele de rol, publicaţii, absolut nimic. Singurul site decent de informaţii rămâne www.gayone.ro, pe autorii căruia îi apreciez sincer. Din acest motiv invidiez comunităţile lgbt din Occident care dau dovadă de mai mult simţ organizatoric. Şi sincer, m-am săturat să-mi caut un boyfriend în mlaştină (gen mirc) şi să mă joc de-a baba oarba pe internet. Prefer să mă întâlnesc cu alţi băieţi face-to-face în cadrul unor organizaţii de genul celor de mai sus pentru a-mi face prieteni.
Părerea de rău este cu atât mai mare cu cât realizez cât suntem de mulţi şi câte perechi perfecte rămân izolate în turnurile lor de fildeş din cauza lipsei de organizare, de noroc & a ignoranţei. Citeam într-o carte că tinerii (gay) din America ies prin oraş, se distrează, seara pizza, seara de bowling, voluntariat anti-SIDA etc spre deosebire de gay-i din Rumeinia care preferă să-şi facă laba în faţa monitorului şi să se dea pe mirc decât să construiască o comunitate autentică.
Aş fi oricând dispus pentru a ajuta la crearea unei astfel de comunităţi în Timişoara, numai singur acest lucru este imposbil. Mai este nevoie de alţi câţiva sinucigaşi la fel de tineri şi optimişti.
2 comentarii:
Hello... Unu la mana de la contul asta interesant de pe google pe care m-ai pus, ma rog, a trebuit sa-l fac apar precum carpediem. Ios hefaistion de pe blogfilosofie.wordpress.com ca sa stii :).
Ideea ta cu comunitatea ar fi una interesanta intr-o societate civilizata. Intr-o societate care nu sare ca arsa cand doar aude -doamne fereste sa si mai vada - ca vecinul lui a adus aseara un tip cu care s-a sarutat in fata usii. Organizatiile astea de care vorbesti tu sunt necesare dar stii foarte bine ca majoritatea celor care le fondeaza sunt in general de al de Naomi care clar reduc credibilitatea si toleranta celorlalti undeva aproape de zero. Oamenii cu adevarat valorosi prefera sa stea deoparte. Si nu e vb doar de comunitatea gay, ci e vb si de politica si de asociatia de bloc si de clasa in care invat. Nu neaparat pentru ca cel mai destept cedeaza, ci pt ca cel mai destept nu poate schimba niciodata nimic fara sa i se arunce pietre in fata. Si nu stiu daca merita efortul, in the end :)
Sunt fara discutie nespuse curve in asociatiile lgbt.. mai mult sau mai putin manifeste, dar cineva trebuie sa paseasca inainte in fata plutonului de executie... daca nu ar fi fost stonewall in america nu stiu unde am fi fost acuma, si daca nu se arunca atunci cu sticle de bere si bolovani in copoi nu stiu daca se mai vorbea de gey-marriage parteneriate domestice & restul. Imi mentin speranta ca sunt unii oameni valorosi in comunitate cu care s-ar putea face macar un Mattachine sau daca nu, macar un fel de Ordin al "Cavalerilor" Gay, pardon templieri.
Trimiteți un comentariu